Amoralism

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Amoralismul este un principiu filozofic propus în secolul al XIX-lea de germanii Stirner și Nietzsche, care concepe norma de conduită umană ca pe ceva independent de binele și răul moral, negând toate obligațiile și sancțiunile cu privire la acestea.

Este o morală alternă bazată pe rațiune și pe fericire individuală, respingând poruncile sau impunerile, indiferent dacă e vorba de credințe de orice fel, de tradiții, de obiceiuri, de legi sau de reglementări; nu propune „contrariul” binelui, așa cum greșit ar putea fi înțeles, ci mai degrabă o evaluare a conduitei și a normelor de coexistență axate pe voința existențelor umane. Danezul Kierkegaard are, de asemenea, un concept similar asupra modului de a trăi amoral, dar cu spiritualitate, pe baza credinței creștine .

Amoralismul este relationat cu concepțiile vitaliste din filozofie, contractualiste din drept, voluntariste în politică. Amoralismul este un element care poate fi găsit în filozofiile egoiste, în existențialism sau în filosofia absurdului .