Gheorghe Terescenco

Gheorghe Terescenco
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Terescenco și Maria
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
restaurator[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireGeta Caragiu  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe Terescenco (n. , Galați, România – d. , Galați, România) a fost un sculptor și restaurator român.

Biografie

A manifestat aptitudini pentru desen și modelaj încă din anii copilăriei, în ciclul elementar a frecventat Cercul de arte plastice din cadrul Casei Pionierilor, condus de pictorița Emilia Iacob, a urmat Liceul de Muzică și Artă Plastică, unde i-a avut profesori pe regretații plasticieni Mihai Dăscălescu[2],Vasile Vedeș[3] și Constantin Dimofte[4], apoi a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în 1976 la clasa sculptoriței Georgeta Caragiu – Gheorghiță. În 1978 a beneficiat de o bursă din partea U. A. P. R. pentru sculptură. Din 1974 a participat la majoritatea expozițiilor Filialei Galați a U.A.P. R[5]., precum și la numeroase manifestări colective de profil organizate la București, Bârlad, Constanța, Galați, Bacău, Chișinău, Brăila, Focșani etc. Este membru al U. A. P. R., secția sculptură, din 1996.

Lucrări de artă

  • 1977 - "Poarta Orașului" Faleza superioară a Dunării, Galați.[6]
  • 1976 - Pasăre solară (inox), Slobozia, Ialomița, România;
  • 1979 - "Răsărit de Soare", Tabăra de sculptură Măgura[7]
  • 1980 - Cristal de gheață, Galați, România;
  • 1980 - "Amintirile Țăranului" Săliște, Sibiu
  • 1982 - "Stol", Tabăra de sculptură Măgura
    "Poarta Orasului" [8]
    Răsărit De Soare - Gheorghe Terescenco 1979
  • 1983 "Cocoș de Munte" Săliște, Sibiu
  • 1984 - Monument Burebista, Muzeul de Istorie, Galați, România;
  • 1985 - "Porumbel" Parcul "Cloșca"[9]
  • 1992 - Vasile Alecsandri (bust, bronz), Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Galați, România;
  • Gheorghe Terescenco, Traian, detaliu monument, bronz, 1992.
    1992 - Monument Traian (bronz)
  • 1993 - Episcopul Melchisedec Ștefănescu (bust, piatră artificială), Casa memorială „elchisedec Ștefănescu”, România;
  • 1993 - Bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ghips, Muzeul Județean de Istorie.[10]
  • 1995 - "Libertatea" Intersecția străzii Saturn cu strada Cloșca.
  • 1997 - Monumentul eroilor din cel de-al doilea război mondial (piatră artificială), Cimitirul „Eternitatea”, Galați, România;
  • Statuia Lupoaicei din Galați
    1998 - Lupoaica (grup statuar, bronz), Galați, România;[11]
  • 2003 - Tenorul Nae Leonard (bust, marmură artificială), Teatrul Muzical „Nae Leonard”, Galați, România.
  • 2012 - "Neîmblânzitul", Parcul "Viva" Galați.[12]
  • 2016, amplasată în 2020 "Simbol”, sensul giratoriu de la intrarea în Galați dinspre Tecuci.[13]
  • „Izvor”, marmură, Banca Agricolă / Raiffeisen Bank S. A.
  • „The Family”, bronz, Șantierul Naval Damen.

Lucrări în colecția Muzeului de Artă Vizuală Galați precum și la alte muzee din țară și din străinătate.

Distincții, premii și titluri

    • Premiul pentru Sculptură și Medalia Fundației de Artă „Sf. Luca”, Bârlad, Vaslui, România;
    • Premiul „Constantin Popovici” la Concursul Național de Pictură, Grafică, Sculptură și Artă Decorativă „N. N. Tonitza”, Bârlad, Vaslui, România;
    • Premiul „Ștefan Balș” și „Diploma de onoare” din partea Ministerului Culturii și Cultelor pentru activitatea profesională ca sculptor în domeniul restaurării monumentelor istorice din România.
    • Biserica Brâncovenească „Adormirea Maicii Domnului” a fostei mănăstiri din Bordești, județul Vrancea, ctitorie de la sfârșitul secolului al XVII-lea (2003)
    • Diplomă pentru întreaga activitate de restaurare, acordată de Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice (2003)
    • Premiul pentru sculptură și Medalia Fundației de Artă „Sf. Luca”, Bârlad (2006)
    • Premiul Filialei Galați a U. A. P. R. pentru întreaga activitate, Gala Artelor (2016)[14]

Note

  1. ^ a b c d S-a stins din viață sculptorul Gheorghe Terescenco 
  2. ^ „Artindex » Dascalescu Mihai”. www.artindex.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Vasile VEDEŞ, sculptor”. Vatra MCP. Accesat în . 
  4. ^ „Constantin Dimofte - InfoGhid”. www.bvau.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Galaţi | UAP”. uap.ro. Accesat în . 
  6. ^ „POARTA ORAȘULUI” (în engleză). Galati for Europe. . Accesat în . 
  7. ^ „GHEORGHE TERESCENCO Archives” (în engleză). Muzeul Județean Buzău. Accesat în . 
  8. ^ „POARTA ORAȘULUI” (în engleză). Galati for Europe. . Accesat în . 
  9. ^ „documagazin nr.2/2016”. www.documagazin2.mnac.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Casa „Cuza Vodă" din Galați”, Wikipedia, , accesat în  
  11. ^ „Grupul statuar „Lupoaica" - InfoGhid”. www.bvau.ro. Accesat în . 
  12. ^ Amariei, Cezar (). „România pe hârtie în 100 de chipuri. Îmblânzirea artei și a faptei - Viața Liberă Galați”. www.viata-libera.ro. Accesat în . 
  13. ^ Melinte, Anca (). „Operă de artă, la intrarea în oraș dinspre Tecuci. Consultare - Viața Liberă Galați”. www.viata-libera.ro. Accesat în . 
  14. ^ „FOTOGALERIE „Gala Artelor 2016", un prim pas în recunoașterea la Galați a valorilor din artele plastice | PresaGalați.ro”. . Accesat în . 

Bibliografie

  • Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX VOL. II în www.arhiva-brezianu.ro: Terescenco Gheorghe, pag. 321 - accesat 20 mai 2024
  • Gheorghe Teresceno, un sculptor reprezentativ pentru Galați pe galateni.net - accesat 20 mai 2024
  • Năstasă Forțu: Orizonturi artistice contemporane, Editura Pan Europe, Iași, 2006 ISBN:978-8483-46-08
  • Maria Crișan: Artiști gălățeni, Editura Meridiane, București, 1986
  • Corneliu Stoica: Dicționar al artiștilor plastici gălățeni, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Terra, Focșani, 2007.
  • Consiliu Județean Dunărea de jos, pag. 36

Legături externe