Ioan Grigore Ghica

Pentru omul politic și de știință (1816 - 1897), vedeți Ion Ghica.
Ioan Grigore Ghica
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
PărințiGrigore Alexandru Ghica Modificați la Wikidata
CopiiVladimir Ghica
Dimitrie I. Ghica Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru de război Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deDimitrie Lecca
Succedat deNicolae Haralambie
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAlexandru Cantacuzino
Succedat deNicolae Rosetti-Bălănescu
Ministru de război Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deIoan Emanoil Florescu
În funcție
 – 
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Precedat deIstratie Sămășescu
Ambasador al României în Rusia Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Austria Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Italia Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Turcia Modificați la Wikidata

Alma materUniversitatea din Geneva
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Grigore Ghica (n. , Iași, Moldova – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un politician și diplomat român, fiul ultimului principe al Moldovei, domnitorul Grigore al V-lea Ghica. A fost ministru în varii guverne și a activat ca ambasador la Constantinopol, Viena, Roma și Sankt Petersburg. A fost tatăl lui Vladimir Ghica și al lui Dimitrie I. Ghica.

Biografie

Viață politică

Note, referințe

Bibliografie

Legături externe

  • CTITORI AI ROMĂNIEI / 150 de ani de la Unirea Principatelor Române[nefuncțională], 17 ianuarie 2009, Jurnalul Național


Predecesor:
Alexandru Cantacuzino
Al 3-lea Ministru de externe al României
30 septembrie 186216 august 1863
Succesor:
Nicolae Rosetti-Bălănescu



Predecesor:
Ioan Grigore Ghica
Guvernul Barbu Catargiu
Ministrul de război

22 ianuarie 186224 iunie 1862
Succesor:
Ioan Grigore Ghica
Predecesor:
Colonel Ion Ghica
Ministrul de război
19 iulie 186129 septembrie 1862
Succesor:
General Ion Emanuel Florescu
Predecesor:
Maior Dimitrie Lecca
Ministrul Apărării Naționale
11 mai5 august 1866
Succesor:
Colonel Nicolae Haralambie



v  d  m
← (înainte) — Guvernul Anastasie Panu (Iași) (17 ianuarie - 23 septembrie 1861) — (după) →
Guvernul Mihail Kogălniceanu (Iași)
(înainte)
Președintele Consiliului de Miniștri - Mihail Kogălniceanu (înainte)
Prim-Ministru
Președintele Consiliului de Miniștri
Miniștri
Ministere

Anastasie Panu - Ministru de interne ·  · Constantin Rolla și Ioan Silion (interimar) - Ministru de externe ·  · Petre Mavrogheni și Constantin Negruzzi - Ministru finanțelor ·  · Constantin Hurmuzachi și Constantin Rolla - Ministrul justiției ·  · Gheorghe Cuciureanu și Dimitrie Rosetti - Ministrul cultelor ·  · General Ioan Emanoil Florescu, Colonel Istratie Sămășescu și Colonel Ioan Grigore Ghica - Ministru de război ·  · Dimitrie A. Sturdza și Constantin Rolla - Ministrul lucrărilor publice ·  ·

Alexandru C. Moruzi (Iași) (după)
Președintele Consiliului de Miniștri - Alexandru C. Moruzi (Iași)
  • v
  • d
  • m
← (înainte) — Guvernul Alexandru C. Moruzi (Iași) (5 octombrie 1861 - 22 ianuarie 1862) — (după) →
Guvernul Anastasie Panu (Iași)
(înainte)
Președintele Consiliului de Miniștri - Anastasie Panu (înainte)
Prim-Ministru
Președintele Consiliului de Miniștri
Miniștri
Ministere

Ioan N. Cantacuzino - Ministru de interne ·  · Leon Ghica - Ministru de externe ·  · Alexandru C. Moruzi - Ministru finanțelor ·  · Ioan N. Cantacuzino (interimar) - Ministrul justiției ·  · Alexandru A. Cantacuzino - Ministrul cultelor ·  · Colonel Ioan Grigore Ghica - Ministru de război ·  · Constantin N. Șuțu - Ministrul lucrărilor publice ·  ·

Guvernul Barbu Catargiu (după)
Președintele Consiliului de Miniștri - Barbu Catargiu
  • v
  • d
  • m
← (înainte) — Guvernul Barbu Catargiu (22 ianuarie - 24 iunie 1862) — (după) →
Guvernul Mihail Kogălniceanu (Iași)
(înainte)
Președintele Consiliului de Miniștri — Mihail Kogălniceanu (înainte)
Prim-Ministru
Ministere

Constantin Brăiloiu și Dimitrie Cornea - Justiție ·  · Alexandru Constantin Moruzi, Grigore Balș, Alexandru Catargiu și Theodor Ghica - Finanțe publice ·  · Ioan Grigore Ghica - Război ·  · Apostol Arsache - Afaceri Externe ·  · Barbu Catargiu, Dimitrie Cornea și Alexandru Emanoil Florescu - Lucrări publice ·  · Barbu Catargiu și Apostol Arsache - Afaceri Interne ·  · Grigore Balș și Barbu Bellu - Educație și instrucție publică ·  · Apostol Arsache și Alexandru Emanoil Florescu - Controlul guvernului ·  ·

Nicolae Kretzulescu (1) (după)
Președintele Consiliului de Miniștri — (după) Nicolae Kretzulescu (1)
v  d  m
← (înainte) — Guvernele Dimitrie Ghica (1861-1862 și 1868-1870) — (după) →
Dimitrie Ghica (București)
19 iulie 1861 - 22 ianuarie 1862
Principatul Munteniei după Mica Unire

Dimitrie Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri ·  · Dimitrie Ghica - Ministrul de interne ·  · Apostol Arsache - Ministrul de externe ·  · Alexandru Plagino - Ministrul finanțelor ·  · Ion C. Cantacuzino, Apostol Arsache (interimar) și Scarlat Fălcoianu - Ministrul justiției ·  · Scarlat Fălcoianu și Nicolae A. Niculescu - Ministrul cultelor ·  · Colonel Ioan Grigore Ghica - Ministrul de război ·  · Gheorghe Văleanu (politician) - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·  ·

Guvernul Dimitrie Ghica
16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870
România după Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Dimitrie Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri ·  · Mihail Kogălniceanu și Dimitrie Ghica - Ministru de interne ·  · Dimitrie Ghica, Mihail Kogălniceanu (interimar) și Nicolae Calimachi-Catargiu (numit) - Ministrul de externe ·  · Alexandru G. Golescu - Ministrul finanțelor ·  · Vasile Boerescu, Dimitrie Ghica (interimar), Gheorghe Grigore Cantacuzino - Ministrul justiției ·  · Alexandru Papadopol-Calimah, Alexandru Crețescu și George Mârzescu - Ministrul cultelor și instrucțiunii publice ·  · Colonel Alexandru Duca și Colonel Gheorghe Manu (general) - Ministrul de război ·  · Dimitrie Ghica (interimar) și Dimitrie Ghica - Ministrul lucrărilor publice ·  · Portofoliu lipsă - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·  ·

v  d  m
Guvernele Ion Ghica (1859, 1859-1860, 1866, 1866-1867 și 1870-1871)
Guvernul Ion Ghica (București)
11 octombrie 1859 - 28 mai 1860
Principatul Munteniei după Mica Unire

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Constantin Steriade - Ministrul finanțelor · Gheorghe Crețeanu (interimar) - Ministrul justiției · Alexandru G. Golescu - Ministrul cultelor · Colonel Ion Cornescu și Colonel Ioan Emanoil Florescu - Ministrul de război · Ioan Bălăceanu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Ion Ghica (Iași)
8 martie - 27 aprilie 1859
Principatul Moldovei după Mica Unire

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Eugen Alcaz - Ministrul finanțelor · Constantin Hurmuzachi - Ministrul justiției · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul cultelor · General Constantin Milicescu - Ministrul de război ·  · Ludovic Steege - Ministrul lucrărilor publice ·  ·

Guvernul Ion Ghica (1)
11 februarie - 10 mai 1866
România lui și după Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Dimitrie Ghica - Ministru de interne · Ion Ghica - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza (interimar) și Petre Mavrogheni (numit) - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti - Ministrul cultelor · Maior Dimitrie Lecca - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice ·

Guvernul Ion Ghica (2)
15 iulie 1866 - 21 februarie 1867
România după Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · George B. Știrbei - Ministrul de externe · Petre Mavrogheni - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti și Ion Strat - Ministrul cultelor · Colonel Ioan Gr. Ghica, Colonel Nicolae Haralambie și General Tobias Gherghely - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice ·

Guvernul Ion Ghica (3)
18 decembrie 1870 - 11 martie 1871
România în timpul lui Carol I
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · Nicolae Calimachi-Catargiu - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cariagdi - Ministrul justiției · Nicolae Gr. Racoviță - Ministrul cultelor și instrucțiunii publice · Colonel Eustațiu Pencovici - Ministrul de război · Dimitrie Berindei - Ministrul lucrărilor publice ·

v  d  m
Guvernele Nicolae Kretzulescu (1859, 1862-1863 și 1865-1866)
Guvernul Nicolae Kretzulescu (București)
6 septembrie - 11 octombrie 1859
Principatul Munteniei după Mica Unire

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · Nicolae Kretzulescu - Ministrul de interne · Nicolae Kretzulescu și Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Constantin Steriade - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino și Gheorghe Crețeanu (interimar) - Ministrul justiției · Ioan C. Cantacuzino (interimar) și Grigore Alexandrescu (interimar) - Ministrul cultelor · Colonel Ion Cornescu (interimar) - Ministrul de război · Grigore Filipescu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Nicolae Kretzulescu (1)
24 iunie 1862 - 11 octombrie 1863
România lui Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · Nicolae Kretzulescu - Ministru de interne · Alexandru Cantacuzino, General Ioan Grigore Ghica și Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul de externe · Teodor Ghica, Alexandru Cantacuzino (interimar și apoi numit) și Constantin I. Iliescu (interimar și apoi numit) - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cornea, Nicolae Kretzulescu, Barbu Bellu, Nicolae Kretzulescu (interimar) și Dimitrie P. Vioreanu - Ministrul justiției · Gheorghe Crețeanu, Nicolae Dimitrie Racoviță, General Christian Tell și Alexandru Odobescu (interimar și apoi numit) - Ministrul cultelor · General Ioan Grigore Ghica și General Ioan Em. Florescu - Ministrul de război · Alexandru Em. Florescu, Dimitrie Cornea și Alexandru Ștefan Catargiu - Ministrul lucrărilor publice · Alexandru Șt. Catargiu (interimar și apoi numit) - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2)
14 iunie 1865 - 11 februarie 1866
România lui Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · General Ioan Em. Florescu și Nicolae Kretzulescu - Ministrul de interne, agricultură și lucrări publice · Grigore Bengescu, Nicolae Rosetti-Bălănescu, Grigore Bengescu, General Savel Manu și Alexandru Papadopol Calimah - Ministrul de externe · Nicolae Kretzulescu și Ioan Oteteleșanu - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cariagdi (interimar și apoi numit) - Ministrul justiției și cultelor · General Savel Manu și Colonel Alexandru Solomon - Ministrul de război · Nicolae Rosetti-Bălănescu și General Savel Manu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

  • v
  • d
  • m
M. C. Epureanu 2 (înainte) →
Guvernul Mihail Kogălniceanu (Iași)
30 aprilie 1860 - 17 ianuarie 1861
→ Anastasie Panu (Iași) (după)

Mihail Kogălniceanu - Președintele Consiliului de Miniștri ·  · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne ·  · Mihail Jora - Ministrul de externe ·  · Eugen Alcaz - Ministrul finanțelor ·  · Dimitrie Cozadini și Damaschin Bojincă - Ministrul justiției ·  · Arhimandrit Melchisedec Ștefănescu, Mihail Kogălniceanu (interimar) și Alexandru Romalo - Ministrul cultelor Colonel Gheorghe Adrian și General Ioan Emanoil Florescu - Ministrul de război ·  · Dimitrie Cozadini și Ioan Grigore Ghica - Ministrul lucrărilor publice ·  ·

Nicolae Kretzulescu (înainte) →
Guvernul Mihail Kogălniceanu
11 octombrie 1863 - 26 ianuarie 1865
→ Constantin Bosianu (după)

Mihail Kogălniceanu - Președinte al Consiliului de miniștri ·  · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne ·  · Petre Orbescu și Mihail Kogălniceanu - Ministrul lucrărilor publice ·  · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne, agricultură și lucrări publice ·  · Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul de externe ·  · Ludovic Steege și Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul finanțelor ·  · Alexandru Papiu-Ilarian, Petre Orbescu (interimar și apoi numit) - Ministrul justiției ·  · Dimitrie Bolintineanu - Ministrul cultelor ·  · Nicolae Crețulescu și Grigore Bengescu - Ministrul justiției și cultelor ·  · General Alexandru Iacovache și General Savel Manu - Ministrul de război ·  · Alexandru Papiu-Ilarian (interimar) și Nicolae Rosetti-Bălănescu (interimar) - Ministrul controlului ·  ·

v  d  m
Miniștrii Apărării Naționale ai României
Principatele Unite
Vlădoianu · Macedonski · Cornescu · Florescu · Golescu · Adrian · Sămășescu · Grigore Ghica · Iacovache · Manu · Solomon · Lecca · Haralambie
România
Gherghel · I.C. Brătianu · Duca · Manu · Pencovici · Tell · Slăniceanu · Cernat · Dabija
Regatul României
România comunistă
România după 1989
v  d  m
Miniștri de externe ai României
Principatele Unite Române
Regatul României
Brătianu (Dimitrie) · Stătescu · Sturdza · Câmpineanu · Ion C. Brătianu · Pherekyde · Carp · Lahovari (Alexandru) · Esarcu · Lahovari (Alexandru) · Sturdza · Stoicescu · Sturdza · Lahovari (Ion) · Marghiloman · Sturdza · Ion I. C. Brătianu · Sturdza · Lahovari (Iacob) · Lahovari (Ion) · Sturdza · Ion I. C. Brătianu · Djuvara · Maiorescu · Porumbaru · Ion I. C. Brătianu · Averescu · Arion · Coandă · Ion I. C. Brătianu · Văitoianu · Mișu · Vaida Voievod · Cicio Pop · Zamfirescu · Take Ionescu · Derussi · Gh. Duca · Mitilineu · Știrbei · Ion I. C. Brătianu · Titulescu · Mironescu · Mihalache · Argetoianu · I. Ghica · Vaida Voievod · Titulescu · Tătărescu · Titulescu · Antonescu · Micescu · Tătărescu · Petrescu-Comnen · Gafencu · Manoilescu · Sturdza · Antonescu · Mihai A. Antonescu · Niculescu-Buzești · Vișoianu · Tătărescu
Republica Populară Română
Republica Socialistă România
Maurer · Bunaciu · Mănescu · Macovescu · Andrei · Văduva · Totu · Stoian
România după 1989