K

K este a unsprezecea literă din alfabetul latin și a paisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română este folosită în scrierea unor nume proprii și în neologisme cu caracter internațional: Kogălniceanu, kilogram; litera k poate nota două sunete fonetic distincte, dar fonemic identice:

• în grupurile de litere ke și ki este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c] și pronunțată la fel ca sunetul scris ch în cuvinte precum chef și chip.
• în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k] și pronunțată la fel ca sunetul c din cuvîntul cap.

Istorie

Hieroglifa egipteană pentru D	Caracterul proto-sinaitic din care derivă kaph-ul fenician	Kaph-ul fenician	Litera grecească kappa	K-ul etrusc	K-ul latin

Utilizare

• În chimie, K este simbolul elementului chimic potasiu (sau kaliu, din latină kalium).
• În fizică:
  • k este simbolul pentru prefixul kilo- (10³).
  • K este simbolul pentru Kelvin, unitatea de măsură S.I. a temperaturii.
  • k este simbolul pentru constanta elastică.
  • k este simbolul pentru constanta lui Boltzmann.
  • k este simbolul pentru numărul de undă.

• În informatică, K este simbolul pentru prefixul kilo- (2¹⁰ = 1024).
• De asemennea , K încercuit este simbolul pentru o asociatie secretă.

Alte reprezentări

Alfabetul fonetic NATO	Codul Morse
Kilo	–·–

Sistemul de semnalizare maritimă internațională	Alfabetul semaforic	Braille

Vezi și

• Litera C
• Litera Q

Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.