Parametrul gravitațional standard

Parametrul gravitațional standard al unui corp, notat μ   {\displaystyle \mu \ } (mu), este produsul constantei planetare gravitaționale G   {\displaystyle G\ } cu masa M   {\displaystyle M\ } a acelui corp:

μ = G M   {\displaystyle \mu =GM\ }

Parametrul gravitațional standard se exprimă în km3s-2 (kilometru la cub pe secundă la pătrat.)

În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare practică a diferitelor formule legate de gravitație.

Dacă M   {\displaystyle {M}\ } desemnează masa Pământului sau a Soarelui, μ   {\displaystyle {\mu }\ } se numește constanta gravitațională geocentrică sau, respectiv, heliocentrică.

Pentru Pământ și Soare, acest produs G M   {\displaystyle {GM}\ } este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori G   {\displaystyle {G}\ } și M   {\displaystyle {M}\ } . Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie, decât să se multiplice valorile celor doi parametri.

Pentru Pământ: μ = G M = 398600.4418 ± 0.0008   km 3   s 2 {\displaystyle \mu =GM=398600.4418\pm 0.0008\ {\mbox{km}}^{3}\ {\mbox{s}}^{-2}} .

Mic obiect pe orbită stabilă

Dacă m << M   {\displaystyle m<<M\ } , adică dacă masa m   {\displaystyle m\ } a obiectului pe orbită este foarte mică față de masa M   {\displaystyle M\ } a corpului central:

Parametrul gravitațional standard pertinent este relativ la cea mai mare masă M   {\displaystyle M\ } și nu la ansamblul celor două corpuri.

A treia lege a lui Kepler permite să se calculeze parametrul gravitațional standard, pentru toate orbitele circulare naturale stabile în jurul aceluiași corp central de masă M   {\displaystyle M\ } .

Orbite circulare

Pentru toate orbitele circulare în jurul unui corp central:

μ = G M = r v 2 = r 3 ω 2 = 4 π 2 r 3 / T 2   {\displaystyle \mu =GM=rv^{2}=r^{3}\omega ^{2}=4\pi ^{2}r^{3}/T^{2}\ }

cu :

Traiectorii parabolice

Pentru toate traiectoriile parabolice r v 2   {\displaystyle rv^{2}\ } este constant și egal cu 2 μ   {\displaystyle 2\mu \ } ;.

Pentru orbitele eliptice și parabolice, μ   {\displaystyle \mu \ } valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică.

Valori ale lui μ {\displaystyle \mu } pentru câteva corpuri cerești

Valorile lui μ = G M   {\displaystyle \mu =GM\ } relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:

Corpul central μ {\displaystyle \mu } (km3s-2)
Soare 132 712 440 018
Mercur 22 032
Venus 324 859
Pământ 398 600 ,4418 ±0,0008
Luna 4902 ,7779
Marte 42 828
Ceres 63 ,1 ±0.3[1][2]
Jupiter 126 686 534
Saturn 37 931 187
Uranus 5 793 939 ± 13[3]
Neptun 6 836 529
Pluto 871 ±5[4]
Eris 1 108 ±13[5]

Note

  1. ^ en Elena V. Pitjeva, High-Precision Ephemerides of Planets — EPM and Determination of Some Astronomical Constants, Solar System Research, 2005, volume 39, nr. 3, p. 176 format PDF | doi= 10.1007/s11208-005-0033-2 Arhivat în , la Wayback Machine.
  2. ^ D. T. Britt et al Asteroid density, porosity, and structure, pp. 488 in Asteroids III, University of Arizona Press (2002).
  3. ^ en R.A Jacobson, J.K. Campbell, A.H. Taylor, S.P. Synnott, The masses of Uranus and its major satellites from Voyager tracking data and Earth-based Uranian satellite data, The Astronomical Journal, volume 103, nr. 6, pp. 2068–2078, 1992, doi=10.1086/116211 [1]
  4. ^ en M. W. Buie, W. M. Grundy, E. F. Young, L. A. Young, S. A. Stern, Orbits and photometry of Pluto's satellites: Charon, S/2005 P1, and S/2005 P2, In: Astronomical Journal, 2006, vol. 132, p. 290 [2] doi = 10.1086/504422, arΧiv:astro-ph/0512491
  5. ^ en The Mass of Dwarf Planet Eris, autori: M.E. Brown și E.L. Schaller, In: Science, 2007, vol. 316, Nr. 5831, p. 1585, doi=10.1126/science.1139415 p. 1585, pmid=17569855

Bibliografie

Legături externe

Portal icon Portal Fizică
Portal icon Portal Astronomie