Pavel Batitski
| Pavel Fedorovici Batițki Па́вел Фёдорович Бати́цкий | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 iunie 1910 Harkov, gubernia Harkov(d), Imperiul Rus  |
| Decedat | 17 februarie 1984 (la 74 ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Sovietică |
| Ocupație | conducător militar politician |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Comandant suprem al Apărării Aeriene Sovetice | |
| În funcție | |
| 1963 - 1978 | |
| Studii | Academia Militară M. V. Frunze[*] Academia Militară a Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse[*] |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  Armata Roșie |
| Ramura | Suhoputnîe voiska SSSR[*][[Suhoputnîe voiska SSSR |]] Apărarea Antiaeriană Sovietică |
| Ani de serviciu | 1924 – 1984 |
| Gradul |  Mareșal al Uniunii Sovietice (1968) |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Chino-Japonez, Marele Război Patriotic, |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Erou al Uniunii Sovietice, Ordinul Lenin (5x), |
Modifică date / text  | |
Pavel Fedorovici Batițki (n. , Harkov, gubernia Harkov(d), Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a servit în funcția de comandant suprem al Apărării Aeriene Sovietice din 1963 până 1978 și a fost numit Mareșalul Uniunii Sovietice în 1968. Pavel Fedorovici Batițki a fost decorat de cinci ori cu Ordinul Lenin.
Biografie
În 1938, a absolvit cu onoare Academia Militară Frunze. Din septembrie 1939 până în decembrie 1940, a fost în China ca șef de stat major al consilierilor militari sovietici la statul major al generalului Chiang Kai-shek.
La întoarcerea în Uniunea Sovietică, a fost numit șef de stat major al Brigăzii a 11-a de artilerie motorizată de mitraliori la Kaunas, în districtul militar special baltic. În martie 1941, a fost numit șef de stat major al Diviziei 202 Motorizate.
Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a comandat Corpul 73 de pușcași (1943–1944) și Corpul 128 de pușcași (1944–1945). După al Doilea Război Mondial, a fost șef al Statului Major General și comandant șef adjunct al Forțelor Aeriene Sovietice (1950–1953).
În decembrie 1953, a fost ales personal să-l execute pe Lavrenti Beria, ca parte a unui complot condus de Nikita Hrușciov[3][4] și asistat de forțele militare ale mareșalului Uniunii Sovietice Gheorghi Jukov (Batițki la acea vreme era general-colonel și adjunct al comandantului districtului militar din Moscova ).[5][6]
| |||||||
Note
- ^ a b Pavel Fedorovich Batitski, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Pavel Fyodorovich Batitsky, TracesOfWar
- ^ Khrushchev, Nikita Sergeevich; Khrushchev, Serge (). Memoirs of Nikita Khrushchev (în engleză). Penn State Press. p. 201. ISBN 9780271028613.
- ^ Brackman, Roman (). The Secret File of Joseph Stalin: A Hidden Life (în engleză). Psychology Press. p. 402. ISBN 9780714650500.
- ^ „Pavel Batitski”. warheroes.ru (în rusă).
- ^ Лаврентия Берию в 1953 году расстрелял лично советский маршал
