Templul Iunonei Moneta
 Templul Iunonei Moneta | |
|---|---|
| Localizare | Regio VIII: Forum Romanum |
| Construit în | 344 î.Hr. |
| Construit de | Lucius Furius Camillus |
| Tipul structurii | templu roman |
  Templul Iunonei Moneta | |
Templul Iunonei Moneta era construit pe Capitoliu, alături de templul lui Iupiter Capitolinul și conținea oficinele monetăriei romane, în care erau fabricate monedele și erau păstrate prețioasele matrițe.
Iunon Moneta
Iunon Moneta[1] era considerată zeița care avertizează și sfătuiește, dar era considerată și ca protectoare a femeilor și paznica finanțelor.
Istorie
Conform tradiției, templul a fost construit de Camillus[2], după victoria împotriva auruncilor[3].
Nu s-a decoperit nicio urmă a templului, deși există documente. Probabil aceste urme vor fi existând sub actuala biserică[4]ridicată pe locul templului. În grădina bisericii s-a descoperit o teracotă, care, însă, datează dintr-o perioadă arhaică, din secolul al V-lea î.Hr., în timp ce templul Iunonei datează din anul 334 î.Hr., astfel se poate presupune că Templul Iunonei Moneta a fost construit pe locul unui mai vechi sanctuar păgân.
Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor romane apare în anul 290 î.Hr., în Templul Iunonei Moneta (literal, „Iunona care avertizează”, „care sfătuiește”).
Iată explicația: Potrivit legendei[5], gâștele sacre ale Capitoliului au dat alerta[6], salvând orașul de invazia galilor conduși de Brennos.
Gâștele de pe Capitoliu erau consacrate cultului Iunonei. După acest episod, al invaziei galilor, templul Iunonei a fost denumit Templul Iunonei Moneta. În latină moneo, monere: „a avertiza” , iar moneta: „cea care avertizează”.
Am văzut că zeița Iunon Moneta era considerată și ca fiind paznica finanțelor. De la această sintagmă, Iunon Moneta, derivă, de altfel, cuvântul monedă. Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți Tresviri monetales. De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri.[7]
Templul Iunonei Moneta a fost distrus în timpul marelui incendiu pus la cale de Nero, în anul 64.
În zilele noastre
În zilele noastre, o biserică[4] se află pe amplasamentul fostului templu păgân al Iunonei Moneta.
Bibliografie
- Filippo Coarelli, Guida archeologica di Roma, Arnoldo Mondadori Editore, Verona 1975.
- Georges Depeyrot, La monnaie romaine: 211 av. J.-C. - 476 apr. J.-C., Éditions Errance, 2006, 212 p. ISBN 2877723305
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
Note
- ^ Cuvântul din latină moneta este derivat al verbului moneo, monere, monui, monuitum, „a atrage atenția”, „a avertiza”, „a sfătui”, „a recomanda”, „a îndemna”, „a prezice”. Vd. G. Guțu, Dicționar latin - român, p. 764.
- ^ Marcus Furius Camillus (446 î.Hr. – 365 î.Hr.) a fost un militar și om de stat roman, de origine patriciană.
- ^ Auruncii, ca și latinii, erau de origine indo-europeană, a căror instalare în Italia s-a întâmplat la începutul mileniului I î.Hr.. Studiile istorice și lingvistice îi situează pe aurunci printre popoarele indo-europene, în linia de înrudire umbro-oscă.
- ^ a b Basilica di Santa Maria in Aracoeli
- ^ Legenda raportată de Titus Livius: „Galii au început să escaladeze Capitoliul, dar gâștele Iunonei i-au auzit pe dușmani și l-au avertizat pe Manlius, celebrul consul, de pericol. Consulul i-a chemat pe toți cetățenii la arme.”
- ^ Data consacrată mitologic este 3 august.
- ^ Depeyrot, 2006, pp. 15-16.
Vezi și
Portal Roma Antică
