Diclorometan
| Diclorometan | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | diclorură de metilen |
|---|---|
| Identificare | |
SMILES C(Cl)Cl[1]  | |
| Număr CAS | 2551-62-4 |
| ChEMBL | CHEMBL45967 |
| PubChem CID | 6344 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | CH2Cl2 |
| Aspect | lichid incolor |
| Masă molară | 84 u.a.m.[1] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1 g/cm³[2] la 20 °C |
| Starea de agregare | lichid |
| Punct de topire | -96.7 °C |
| Punct de fierbere | 39.6 °C (se descompune la 720°C) |
| Solubilitate | 2 gram per 100 gram of solventi[2] |
| Presiune de vapori | 350 mm Hg[2] |
| NFPA 704 | |
1 2 0 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Diclorometanul (DCM sau clorură de metilen) este un compus organic geminal cu formula CH2Cl2. Acest lichid incolor, volatil, cu o aromă moderat dulce, este utilizat pe scară largă ca solvent. Deși nu este miscibil cu apa, acesta este polar și miscibil cu mulți solvenți organici.[3]
Răspândire în natură
Sursele naturale de diclorometan includ surse oceanice, macroalge, zone umede și vulcani.[4] Cu toate acestea, majoritatea diclorometanului prezent în natură este rezultatul emisiilor industriale.[4]
Metode de obținere
Diclorometanul este produs prin tratarea clorometanului sau a metanului cu clor gazos la 400–500°C. La aceste temperaturi, metanul și clorometanul suferă o serie de reacții care produc progresiv mai mulți produși clorurați. În acest fel, în 1993 au fost produse aproximativ 400.000 de tone în SUA, Europa și Japonia.[3]
- CH4 + Cl2 → CH3Cl+ HCl
- CH3Cl + Cl2 → CH2Cl2 + HCl
- CH2Cl2 + Cl2 → CHCl3 + HCl
- CHCl3 + Cl2 → CCl4 + HCl
Rezultatul acestor procese este un amestec de clorometan, diclorometan, cloroform și tetraclorură de carbon. Acești compuși sunt separați prin distilare.
Diclorometanul a fost preparat pentru prima dată în 1839 de chimistul francez Henri Victor Regnault, care l-a izolat dintr-un amestec de clorometan și clor expus la lumina soarelui.[5]
Utilizări
Volatilitatea diclorometanului și capacitatea acestuia de a dizolva o gamă largă de compuși organici îl fac un solvent util pentru multe procese chimice.[3]
Este folosit pe scară largă ca diluant și degresant.[6] În industria alimentară, a fost folosit pentru decofeinizarea cafelei și a ceaiului, precum și pentru prepararea extractelor de hamei și alte arome. Volatilitatea diclorometanului a dus la folosirea sa ca spray cu aerosoli și agent de curățare pentru spuma poliuretanică.
Referințe
- ^ a b „diclorometan”, DICHLOROMETHANE (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0414.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c en Manfred Rossberg, Wilhelm Lendle, Gerhard Pfleiderer; et al. (). „Chlorinated Hydrocarbons”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Wiley‐VCH. doi:10.1002/14356007.a06_233.pub2. Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link) Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ a b en Gordon W. Gribble (). Naturally Occurring Organohalogen Compounds. Springer. ISBN 321199324X.
- ^ fr V. Regnault (). „De l'action du chlore sur les éthers hydrochloriques de l'alcool et de l'esprit de bois, et de plusieurs points de la théorie des éthers”. Annales de chimie et physique. 71: 377–380. Arhivat din original în . Accesat în . Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
- ^ Hall, Ronald M. (). „Dangers of Bathtub Refinishing”. National Institute for Occupational Safety and Health. Accesat în .
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Diclormetan
- National Pollutant Inventory – Dichloromethane Fact Sheet
- Dichloromethane at National Toxicology Program
- IARC Summaries & Evaluations Vol. 71 (1999)
- Canadian Environmental Protection Act Priority Substances List Assessment Report
- Organic Compounds Database
- Sustainable uses and Industry recommendations
| |||||||||||
