Neoplasticism (teorie artistică)

Neoplasticism (în neerlandeză, Nieuwe Beelding - noua artă plastică) este o teorie artistică, care a apărut și „a înflorit” în jurul periodicului omonim de artă, revista de artă De Stijl, al mișcării artistice neerlandeze De Stijl (1917 - 1931).

Teoreticieni, inițiatori

Teoreticienii de bază ai conceptului artistic și al teoriei sunt artiștii plastici Theo van Doesburg și Piet Mondrian.^[1]

Cei doi artiști vizuali și-au stabilit scopul de a purifica arta de elementele, despre care ei credeau că nu aparțin acolo și au încercat să determine și să aplice principiile elementare (și, în ochii lor, universale) ale fiecărei forme de artă prin mijloace raționale. Mondrian a rămas fidel noii teorii a artei până la moartea sa în 1944. Van Doesburg a trecut la elementarism în 1924.

Premize, ipoteze

Potrivit neoplasticienilor și teoriei lor, pictorul, sculptorul, arhitectul, muzicianul, scriitorul, varii artiști, trebuie să se preocupe de exprimarea sau reprezentarea tuturor fațetelor vieții. Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă niciodată întâmplător. Neoplasticismul este un concept și o terie literară, care se referă la stilul și ideile picturale, dezvoltate de Piet Mondrian și Theo van Doesburg în 1917, și promovate de mișcarea artistică De Stijl. Desemnând „noua artă plastică” sau pur și simplu „noua artă,” termenul întruchipează viziunea lui Mondrian despre o formă de artă ideală, abstractă, pe care a simțit-o că se potrivește epocii moderne.

Eseul lui Mondrian, „Neo-plasticismul în arta picturală,” care expune principiile conceptului, a fost publicat în douăsprezece ediții ale revistei De Stijl (editată de van Doesburg) în intervalul 1917 - 1918. Mondrian a descris neo-plasticismul ca o abordare reductivă a artei care a îndepărtat elementele tradiționale ale artei, cum ar fi perspectiva și reprezentarea, utilizând doar o serie de culori primare și linii drepte. Mondrian și-a imaginat, teoretizând, că principiile neoplasticismului vor fi transplantate din mediul picturii la alte forme de artă, inclusiv arhitectura și designul, oferind baza transformării mediului uman căutat de artiștii De Stijl. În cuvintele lui Mondrian, „o viziune plastică pură ar trebui să construiască o nouă societate, în același mod în care în artă a construit un nou plasticism.”^[2]

Caracteristicile neo-plasticismului (după Mondrian)

Regulile stricte ale lui Mondrian erau:

• Pot fi utilizate numai forme geometrice; se ignoră forma și culoarea naturală.
• Principalele elemente de compoziție să fie linii drepte sau zone dreptunghiulare.
• Suprafețele trebuie să fie plane dreptunghiulare sau prisme.
• Fără curbe, fără diagonale, fără cercuri.
• Se aleg doar culorile primare (roșu, albastru, galben), plus negru, gri și alb.
• Fără simetrie - nu se admite niciun fel de simetrie. Se crează, în schimb, o asimetrie puternică.
• Echilibrul se realizează prin relațiile dintre motivele geometrice.
• În plus, culorile îndrăznețe ar trebui să echilibreze liniile directe îndrăznețe.

Pe scurt, regulile neoplasticismului au fost concepute pentru a produce o abstractizare pură, fără compromisuri, puternic structurată, în conformitate cu viziunea lui Mondrian conform căreia modelele verticale și orizontale erau în mod inerent armonioase.

Caracteristicile elementarismului (după van Doesburg) ^[3]

• Pot fi utilizate numai forme geometrice, dar forme geometrice variate, nu doar dreptunghiuri și zone dreptunghiulare.
• Principalele elemente de compoziție pot să fie linii drepte atât linii drepte (orizontale și verticale), dar și varii diagonale, cu diferite grade de înclinare față de orizontală și verticală.
• Pot fi folosite curbe de diferite forme și grade de înclinare.
• Alături de culorile primare (roșu, albastru, galben) și de negru, gri și alb, pot fi folosite și alte culori și nuanțe.
• Lipsa de simetrie nu este obligatorie, dar nici nu poate guverna compoziția.

Galerie de imagini

• 
  Composition in Gray (Rag-time)
• 
  Design de interior din Köln — Combinația armonioasă a stilurilor Bauhaus și De Stijl
• 
  Theo van Doesburg — 014 - Înainte de restaurare (1926 - 1927)
• 
  Theo van Doesburg in Complexul Aubette, Strasbourg, 1927
• 
  Hol și scări la Strasbourg Ciné Bal de l'Aubette - se pot vedea triunghiuri, trapeze și alte forme ne-dreptunghiulare
• 
  Theo van Doesburg, composiție IX, opus 18
• 
  Strasbourg Ciné Bal de l'Aubette — Elementarismul lui Theo van Doesburg este puternic prezent
• 
  Stația de metrou Rumyantsevo din Moscova (terminată în 2016) inspirată de mișcarea artistică De Stijl și de regulile severe ale neo-plasticismului, după Mondrian

Articole conexe

• Culori primare
• De Stijl
• Bauhaus
• Elementarism
• Modernism

Bibliografie

• Bax, Marty (2001) Mondriaan compleet, Alphen aan den Rijn: Atrium, ISBN: 90-6113-929-5.
• Bock, Manfred, Vincent van Rossem en Kees Somer (2001) Cornelis van Eesteren, architect, urbanist [deel 1], Rotterdam: NAi Publishers, Den Haag: EFL Stichting, ISBN: 90-7246-962-3.
• Bonset, I.K. (July 1922) ‘Beeldende verskunst en hare verhouding tot de andere kunsten’, De Stijl, vol. 5, no. 6, pp. 88–89.
• Doesburg, Theo van (October 1917) ‘Ter inleiding’, De Stijl, vol. 1, no. 1, pp. 1–2.

• Doesburg, Theo van (November 1918) ‘Aanteekeningen over monumentale kunst’, De Stijl, vol. 2, no. 1, pp. 10–12.
• Doesburg, Theo van (1919) Drie voordrachten over de nieuwe beeldende kunst, Amsterdam: Maatschappij voor goede en goedkoope lectuur.
• Doesburg, Theo van (March 1920) ‘Aanteekeningen bij de Bijlagen VI en VII’, De Stijl, vol. 3, no. 5, pp. 44–46.
• Doesburg, Theo van (February 1922) ‘Der Wille zum Stil (Neugestaltung von Leben, Kunst und Technik)’, De Stijl, vol. 5, no. 2, pp. 23–32.
• Doesburg, Theo van (March 1922) 'Von den neuen Ästhetik zur materiellen Verwirklichung', De Stijl, vol. 6, no. 1, pp. 10–14.
• Horst Richter. Geschichte der Malerei im 20. Jahrhundert. Köln. 1988
• Engel, Henk (2009) "Theo van Doesburg & the destruction of architectural theory", in: Gladys Fabre en Doris Wintgens Hötte (red.), Van Doesburg & the international avant-garde. Constructing a new world, [London]: Tate Publishing, ISBN: 978-1-85437-872-9, pp. 36–45.
• Fabre, Gladys (2009) "A universal language for the arts: interdisciplinarity as a practice, film as a model", in: Gladys Fabre en Doris Wintgens Hötte (red.), Van Doesburg & the international avant-garde. Constructing a new world, [London]: Tate Publishing, ISBN: 978-1-85437-872-9, pp. 46–57.
• Frampton, Kenneth (1982) "Neoplasticisme en architectuur: formatie en transformatie", in Mildred Friedman (red.) De Stijl: 1917-1931, Amsterdam: Meulenhoff/Landshoff, ISBN: 90-2908-052-3.
• Huszàr, Vilmos (March 1918) ‘Aesthetische beschouwingen III (bij bijlagen 9 en 10)’, De Stijl, vol. 1, no. 5, pp. 54–57. See Digital Dada Archive.
• Jaffé, H.L.C. (1983) Theo van Doesburg, [Amsterdam]: Meulenhoff/Landshoff, ISBN: 90-290-8272-0.
• Overy, Paul ([1991] 2000) De Stijl, London: Thames and Hudson, ISBN: 0-500-20240-0.
• Mondriaan, Piet (oktober 1917) ‘De nieuwe beelding in de schilderkunst. 1. Inleiding’, De Stijl, vol. 1, no. 1, pp. 2–6.

Referințe

Legături externe

• Theo van Doesburg — Elementarism (fragment of a manifesto) pe website-ul Art History Project
• Despre Elementarism prezentare pe Britannica
• Teoria Elementarismului prezentare pe Visual Arts Cork
• Neoplasticism pe Art in context
• Despre Neo-plasticism pe web site-ul Tate (UK)
• Prezentarea Neoplasticimului pe The Art Story
• Teoria Neoplasticismului prezentare pe Visual Arts Cork

Format:Elementarism Format:Teorii artistice